duminică, 16 septembrie 2012

urmatorul pas

Tintuita pe marginea unei prapastii a carei grandori ma lasa fara suflu..Am in fata un cer ca oglinda si muntii stancosi al caror creste inteapa vazduhul.
Si clipa s-a oprit...doar inima imi bate cu putere... si astept... in spate nu mai pot merge,..in fata...ma uit in jos si ma inspaimanta abisul...si limita tarmului s-a ingustat atat de tare intr-un prezent care ma sufoca.
Stau singura pe varfuri cu bratele larg deschise de parca as vrea sa imbratisez cerul si ochii imi sunt atintiti spre neant..simt doar vantul care imi ingheata chipul inmarmurit.
Bataile inimii se intetesc, respiratia e sacadata si adrenalina creste. Sa pasesc in gol? Nu e nimeni acolo jos sa ma prinda...insa raman asa ca o stana de piatra asteptand ceva care sa-mi determine urmatorul pas...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu