Si cica eu,absolventa plina de sperante si entuziasm ,ma duc la fortele de munca sa vad poate ,poate oi gasi si eu vreun job pe acolo. Dupa ce ma muta astia de la un ghiseu la altul ,insfarsit ajung in fata unei usi de termopan care s-a deschis dupa jumatate de ora de asteptari si am fost ghidata ''amabil'' la un birou in spatele caruia ''salasluia'' un batranel nesuferit si scump la vorba.Ii dau cu buna ziua inainte si incep sa ii prezint situatia : am absolvit facultatea in iulie si.... brusc ma intrerupe un pfff.. din partea interlocutorului care imi tranteste o grimasa si imi zice tuguindu-si buzele : Donsoara,nu prea am cu ce sa va ajut da uite-te si tu pe lista aia de pe masa ca poate oi gasi si tu ceva care sa te intereseze,desi nu cred.Incurajator,nu-i asa??
Ma uit peste vasta lista cu posturi ( 32 la numar) si intre femeie de serviciu, operator pe moto coasa si moto stivuitoare, barman, ospatar vad si 5 posturi de ingineri pt centrala nucleara. Damn, l-am ratat si pe asta, mi-am zis in gand...de ce naiba nu m-am facut inginera pe ogoarele patriei. Intre timp, batranelul nesuferit pleaca din birou si ma lasa acolo. Astept o gramada , dar el nici pomeneala sa mai vina. Ma ridic si eu, ingretosata de atitudinea celor care in mod normal ar trebui sa ne consilieze pe noi, tinerii rataciti, si sa ne ajute sa intram pe piata muncii, si plec cu coada intre membrele inferioare.
Ma apuc de dat telefoane in ziar la anunturi care cred ca nu mai erau valabile inca din fasa, insa au fost puse asa '' la oha '' pt fraieri ca mine dornici sa isi umfle factura telefonica degeaba si sa isi ia un sictir peste bot.
Ajung acasa dezamagita si vorbesc cu o prietena care imi ofera solutia : vanzatoare intr-un magazin de telefoane mobile - 500 lei salariu si bonuri de masa. Un salariu umilitor de mic, indiferent de pregatirea profesionala. As vrea sa vad si eu un purtator de burtoaca si cefaloaca din guvern cum s-ar descurca cu o leafa ca asta. Cred ca nu i-ar ajunge nici macar sa isi achite portiile de ceafa de porc disociata pe care le baga in burdihan in cateva zile.
Am zambit amar si am zis...hell yea!.I need some humiliation.Bring it on. Bun si ala, decat deloc...
Ma uit peste vasta lista cu posturi ( 32 la numar) si intre femeie de serviciu, operator pe moto coasa si moto stivuitoare, barman, ospatar vad si 5 posturi de ingineri pt centrala nucleara. Damn, l-am ratat si pe asta, mi-am zis in gand...de ce naiba nu m-am facut inginera pe ogoarele patriei. Intre timp, batranelul nesuferit pleaca din birou si ma lasa acolo. Astept o gramada , dar el nici pomeneala sa mai vina. Ma ridic si eu, ingretosata de atitudinea celor care in mod normal ar trebui sa ne consilieze pe noi, tinerii rataciti, si sa ne ajute sa intram pe piata muncii, si plec cu coada intre membrele inferioare.
Ma apuc de dat telefoane in ziar la anunturi care cred ca nu mai erau valabile inca din fasa, insa au fost puse asa '' la oha '' pt fraieri ca mine dornici sa isi umfle factura telefonica degeaba si sa isi ia un sictir peste bot.
Ajung acasa dezamagita si vorbesc cu o prietena care imi ofera solutia : vanzatoare intr-un magazin de telefoane mobile - 500 lei salariu si bonuri de masa. Un salariu umilitor de mic, indiferent de pregatirea profesionala. As vrea sa vad si eu un purtator de burtoaca si cefaloaca din guvern cum s-ar descurca cu o leafa ca asta. Cred ca nu i-ar ajunge nici macar sa isi achite portiile de ceafa de porc disociata pe care le baga in burdihan in cateva zile.
Am zambit amar si am zis...hell yea!.I need some humiliation.Bring it on. Bun si ala, decat deloc...
