Nimic in viata nu e intamplator!

Agitatie - plictiseala,fericire -tristete, entuziasm-sictir...am constatat ca toata viata mea se bazeaza numai pe contradictii.Pe situatii in care ma apar de musca si altele in care nu am timp nici sa beau o cana cu apa.Momente in care simt ca traiesc cu adevarat si momente in care am impresia ca fac umbra pamantului degeaba.Insa ceea ce am vazut mereu este ca nimic in viata nu este intamplator.Mereu primim semne care ne indica drumul pe care trebuie sa o apucam,insa de cele mai multe ori nu le vedem sau inchidem ochii intentionat tocmai pentru a le evita.Nu puteam sa dau sens multor lucruri din viata mea tocmai pentru ca nu reusam sa fac legaturile intre persoane, situatii si mine.Nimeni nu a aparut in viata mea fara un motiv,chiar si atunci cand am fost ranita ,am invatat ceva.Nici o situatie in care am fost pusa nu s-a petrecut la voia intamplarii.Viata mea se desfasoara cu exactitatea unei ecuatii matematice,nimic nu e in plus sau in minus atunci cand trag linia la final.
Imi amintesc ca atunci cand eram mica tata ma ducea dese ori la plimbare in parc sau printr-o padurice aflata nu departe de casa.Avea mereu tendinta sa imi arate fel si fel de insecte,animale si plante , incercand parca sa ma faca sa le indragesc.Mereu veneam acasa la mama cu cate o soparla,un borcan plin cu gandaci negrii,gargarite,greieri sau alte lighioane care o faceau sa se cocoate pe masa si sa urle la tata cat o tineau puterile:iar ai lasa-o pe asta mica sa imi aduca toate gajdaganiile in casa?!Iar el razand pe sub mustati ma impingea in fata cu un buchet mare de flori pe care le culesesem din acelasi loc de unde adunasem si orataniile.
Apoi,cand am mai crescut a inceput sa ma invete despre diferite pasari,pestisori ,copaci si sa ma faca sa imi doresc un animalut de casa de care sa am grija.Uite asa am ajuns,spre disperarea mamei,sa am hamsteri,porcusori de guineea,papagali,acvariu cu pestisori,pisica (bine ,nu pe toti in acelasi timp :))
Cand am terminat scoala generala,dupa capacitate,trebuia sa ne depunem optiunile pentru liceul unde vroiam sa dam.Eu vroiam la filologie si asa ca am pus toate liceele cu profil uman primele,urmate de cele la real.Imi amintesc ca doamna diriginta mi-a sugerat sa strecor intre cele doua tipuri si fostul liceu sanitar-cu profil chimie-biologie,asa,just in case.Repartizarea facuta de calculator in functie de medie m-a adus pe bancile liceului sanitar unde am mancat pe paine biologia si chimia.Ironic,pentru o persoana care vroia sa invete despre literatura si limbi straine,nu?
Termin si liceul convinsa ca macar de data asta o sa fac ce imi place:vroiam sa dau la jurnalism sau stiinte politice insa auzisem eu ca daca dai la ecologie si protectia mediului ai toate sansele sa lucrezi pe urma la OPC...nimic mai fals.Depun dosarele la stiinte politice si la ecologie,in ideea ca a doua varianta era de rezerva pt ca nu voi avea probleme sa intru la fara taxa la prima.Surpriza din nou...am intrat la ecologie si protectia mediului...Ironic din nou pentru o persoana care vrea sa faca politica sau sa scrie reportaje.Am ajuns astfel de unde am plecat,atunci cand tata imi prezenta natura inconjuratoare.
Exact ca si cum drumul meu in viata este bine trasat de Dumnezeu si oricat de mult mi-am dorit nu m-am putut abate de la el.Dupa ani,am realizat ca inca de mica parca tata mi-a urzit sa o iau pe drumul asta.Inconstient ,mi-a pus bazele pentru ce avea mai incolo sa imi fie meserie.Si acum ma mai gandesc de ce nu imi pot accepta calea data de sus ,daca totul a fost atat de clar mereu.Si daca tot se insista atat de mult,vreau macar sa cred ca viitorul va suna bine...

Azi urasc tot ce are legatura cu ecologia:dezvoltare durabila,fotosinteza,tesuturi palisadice si lacunare,o mie de specii de plante si animale denumite de gramada de destepti in latina....Mi-au mancat ficatii!!what the fuck?!Who needs this shit anyway?!Tot nu o sa folosesc nici 50% din ce am invatat in facultate.

Oricum dupa ce o sa termin parca vad ca o sa imi asigur un loc intre sutele de absolventi de ecologie care asaza Tnuva pe raft in Carrefour.Sper macar sa nu fie iaurt cu capsuni :P

Si daca totusi o sa sar peste aceasta ''minunata'' sansa in campul muncii si o sa imi pot face meseria,cred ca la cat m-am chinuit cu toate porcariile invatate,de ciuda m-as razbuna si as incerca chiar sa fac ceva pentru Mother Nature.Ca pana la urma sunt si eu un mic aparator al mediului,ce basca mea..

NO COMMENT..

Cine moare?

de Pablo Neruda

''Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea;cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere unefort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi... ''

Factura timpului

Sirul clipelor ce ne alcatuiesc viata,curge iremediabil in defavoarea noastra daca nu incercam sa le exploaram la maxim.Si atunci,timpul devine pierdut si ajungem la un anumit punct in viata cand incepem sa ne facem niste ''socoteli'' si uneori,din pacate cheltuiala e prea mare.La casa,viata ne da un bon kilometric pe care este trecuta risipa timpului care ne costa foarte mult.Pentru unii e grav,ar vrea sa se imprumute pentru a plati ,dar nu au de unde;pentru altii suma este exact atat cat mai au ei in desaga,iar pentru unii mai norocosi ...e atat de putin de platit incat le mai si ramane.Dar in final cu totii achitam factura timpului.
Suntem tineri,ce ne pasa..cand viata e asa frumoasa!Da,dar tocmai de aceea trebuie sa ne agatam de fiecare clipa si sa o intindem la maxim,pentru ca in final sa nu ne para rau pentru sanse neexploatate,decizii neluate la timp,trenuri pierdute undeva prin gara vietii.
Se zice ca unele trenuri nu trec decat o data in viata...depinde doar de noi daca ne suim in ele sau nu.Cred ca un anumit tren iti poate schimba cu adevarat existenta,insa iar depinde de noi daca alegem sa calatorim la clasa a II-a sau la clasa I.
Asta deosebeste oamenii ''mici'' de oamenii ''mari'':curaj,initiativa si atitudine.Depinde doar de noi cate scari vrem sa urcam ,pentru ca pe tabla de sah a vietii Dumnezeu nu ne muta ca pe niste pioni,ci ne creeaza doar canalele de deplasare.Restul...it's up to us!

Cand vezi numai ce se vede, cand auzi numai ce se aude si cand stii numai ce se stie, e limpede de ce esti un oarecare

Superficialitate intr-un glob de sticla

Azi pentru a nu stiu cata oara m-am simtit straina in lumea asta de sticla in care ma invart cu sau fara voie.Prea multe luminite si briz-briz-uri ,prea multa lucire sterila.Falsul spectacol al unor oameni mici,care s-au cocotat pe ditamai picioroangele pentru a se putea sui pe scena circului de zi cu zi.In realitate totul e static,mort....nimic nu reuseste sa aprinda in mine acea scanteie care s-a stins.Si in acest glob de sticla care ma sufoca,a devenit parca enervanta miscarea mea browniana.Un drum mult prea intortocheat care ma duce nicaieri.

M-am saturat de zambete false,oameni mici deghizati in uriasi,nebuni inchipuiti,genii in mizerie si papusi Barbie.Vreau sa vad oameni adevarati cu emotii si sentimente,cu bune si rele,cu lacrimi si zambete.M-am plictisit de oameni aparent perfecti,cu o ''vasta experienta de viata'' a caror problema majora a fost dintotdeauna ce culoare sa isi mai picteze unghiile sau ce model de masina sa aleaga,dar care incearca sa dea lectii de viata si palme morale celor care au scuipat cu amaraciune viata de atatea ori.Intr-un final,constat cu tristete ca mai totul paleste in fata unor carpite cu iz de mare brand sau a unor fiare cu 4 roti.

Superficialitatea si egoismul....le urasc si la fel si pe cei care le poarta cu nonsalanta dupa ei.Ii urasc tocmai pentru ca ii invidiez.As vrea sa ma opresc din a mai privi dincolo de geamul de sticla si din a mai incerca sa caut cu lupa cate ceva frumos in fiecare persoana .Cred ca asta mi-ar aduce mai multa fericire si liniste.Cateodata imi e greu sa inteleg ca de unde nu e nici Dumnezeu nu cere si ca de fapt nimeni nu merita osteneala.

In final,ma uit ca doar cei ce iau viata in ras ,castiga la marea loterie a vietii si ca bonus....mai putine riduri si implicit mai putini bani de dat pe reparatii faciale :))

Imprejurarile ma imping sa cred ca in lumea asta de acum in care bunul simt a ramas de mult corigent,in care majoritatea oamenilor se folosesc de cine apuca si iubirea e utilizata doar ca un pretext meschin pentru a ajunge in pat sau la cardul de credit al cuiva,nu pot face fata decat cu superficialitatea si raceala acestor creaturi care isi spun cu mandrie ''oameni''.

Si vreau sa sper ca totul va mai putea fi bine,dar aceasta iluzie mi-a fost spulberata de prea multe ori.Un fluture de noapte arde doar o singura data in foc...

From now on...pink sa fie!!

De azi am chef sa renunt la tonurile reci si inchise si sa imi machez viata in culori pastelate.De azi nu mai accept gri si negru in viata mea.De azi voi face tot posibilul ca totul sa se transforme in roz...pentru ca insfarsit am realizat ca merit asta din plin.

EU la puterea 365

Ieri ma simteam pierduta,dar azi m-am regasit.Ieri eram pe scara de exit si vroiam sa fug pe usa din spate si sa nu mai vad pe nimeni si nimic.Dar azi...azi acea parte din mine care a luptat mereu s-a trezit si mi-a zis rastit:Sa nu indraznesti sa fugi!Totul este posibil,doar ca imposibilul ia mai mult.
Am zambit amar si am incercat sa gasesc un argument pentru a-mi intari decizia,dar nu am reusit sa scot nimic importiva ingerasului razboinic.Am incercat sa-i spun ca am obosit si ca e tare greu sa inoti importiva curentului,insa mi-a aratat imaginea unor oameni care chiar nu mai au nimic de pierdut in viata si care,cu toate astea nu au renuntat.Am realizat ca oricat as fugi de oameni si de probleme,de fapt o sa ma am mereu si de mine nu am cum sa fug niciodata.Asa ca nu am incotro...show must go on....
Mi-am luat inima in dinti din noi si am fugit pe scari lasand in urma exit-ul.Pe masura ce ma indepartez de el si ma adancesc in labitint simt fiorii necunoscutului si nesiguranta fiecarui pas pe care il fac..Dar e bine..
Ma uit in urma si ma vad pe mine-cea de ieri -ca intr-o oglinda aburita si observ ca pe masura ce ma indepartez de ziua precedenta,parca incep sa capat culoare.Adio,cea de ieri.Bine ai venit cea de azi,te astept,cea de maine....365 de zile,365 de variatii pe aceeasi tema:EU.

Be careful what you wish,because it can come true!

I want everything to end.I just can't take it anymore,but i think all the time...what the fuck...it's gonna pass anyway...but when?i say disappointed to my self.
I stopped one second and i thought..oh my God,what if it's gonna end after all?!What am i going to do?.
All the time we aren't ok with the things that happened in our lives and we want more....we spend all our lives chasing dreams and wanting more,but we forget the most important thing that keeps us going:LOVE.It's in out nature to ignore simple things that can actually bring us happiness,and we complicate our existence with no reason.
Life is made out of simple things,it depends only on us if we take the time to stop and see them.Without all this we get trapped in the life's cage and we forget to smile.We start to feel strangers in our own life and when we realise what we lost, sometimes it's too late.We say...ok,I've got rid of what was disturbing me,but why am i so unhappy now?I thought that when everything was going to end i could be happy.I want that thing back.I thought it was annoying me,but now i miss it.When things like this happened we remember that saying:''be careful what you wish,because it can come true!''.
I went through this all the time and in most cases i regretted that i asked for something in the first place.We aren't always right in choosing what it's best for us.Sometimes we are blinded by our wish and we are able to do what ever it takes to accomplish it,but when we get it we realise that we were wrong and that we fought for nothing.
We think that next time we'll be more careful ,but surprise.....we are going to act the same because we are only human.

De multe ori am incercat sa definesc dragostea,insa parca niciodata nu mi-au ajuns cuvintele .E ceva simplu sau complex?Este ceva mai frumos decat orice pe lume sau este cel mai trist lucru care ni s-ar putea intampla si de care ar trebui sa ne ferim?Acum depinde de ce parte a baricadei ne aflam:cei fericiti sau cei raniti de acest sentiment.
Dragostea poate fi o mica minciuna a vietii dulce si scurta,multa dezamagire si suferinta camuflata in ceva foarte frumos,o lovitura fulgeratoare din partea destinului care se joaca cu noi sau poate fi o binecuvantare.
Ne indragostim brusc si de cele mai multe ori de cine nu trebuie.Ne culcam seara si a doua zi cand ne-am trezit,ne simtim inima grea,ca sufocata de ceva ce nu ne da pace.Si nici noi nu putem deslusi aceasta stare pana ce nu avem in fata persoana pe care inima a ales-o pentru a o indragi.In fata acelei persoane inima vibreaza si te face sa-ti pierzi controlul.O dragoste privita cu ochii sufletului este din pacate adesea scaldata intr-o mare de lacrimi care o umbresc si o fac sa isi piarda stralucirea.Si totusi ..nu e mai bine sa ne ascultam inima decat ratiuneasi sa dam frau liber sentimentelor si sa iubim?Pentru ca doar dragostea e alinare dar si distrugere.E ca o flacara al carei foc te mistuie si pana la urma,de ce nu, e exact ca o loterie.Niciodata nu ai certitudinea ca ai tras lozul castigator care iti va aduce dragostea din parte persoanei pe care o iubesti.
Dragostea te inalta si tot ea te distruge aruncandu-te intr-o lume a umbrelor,unde te hranesti cu amintirile ce ajung sa fie asemenea cioburilor care ti se infig in suflet.Si sangerezi,sperand ca timpul va trece si vei putea da uitarii tot ce simti.
Toate dezamagirile dor,insa cele mai puternice vin din partea persoanelor pe care le iubim cel mai mult tocmai din cauza faptului ca nu ne asteptam la o lovitura din partea lor si ne pasa...
Totusi ,dragostea adevarata va ramane cel mai frumos sentiment care exista pe pamant.Este pura si sublima pentru cei ce o primesc si ii inteleg mesajul .Dar pentru ceilalti?
Oare dragostea este chiar o flacara capabila sa imoaie chiar si un suflet inghetat?Este ea o forta fara limite care poate trece peste orice obstacol?Ei bine,dragostea adevarata invinge orice.Sfideaza spatiul si timpul.Nu tine seama de categorii sociale,avere sau culoarea pielii,e comuna tuturor pamantenilor.E un dar de la Dumnezeu,care ne lumineaza sufletele.
O iubire impartasita e cel mai frumos cadou pe care ti-l poate face viata.E acea sansa de a fi cu adevarat fericit si implinit,cel ce o detine fiind o persoana cu adevarat binecuvantata si norocoasa.