marți, 16 iunie 2009

Cine moare?

de Pablo Neruda

''Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea;cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere unefort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi... ''

Factura timpului

Sirul clipelor ce ne alcatuiesc viata,curge iremediabil in defavoarea noastra daca nu incercam sa le exploaram la maxim.Si atunci,timpul devine pierdut si ajungem la un anumit punct in viata cand incepem sa ne facem niste ''socoteli'' si uneori,din pacate cheltuiala e prea mare.La casa,viata ne da un bon kilometric pe care este trecuta risipa timpului care ne costa foarte mult.Pentru unii e grav,ar vrea sa se imprumute pentru a plati ,dar nu au de unde;pentru altii suma este exact atat cat mai au ei in desaga,iar pentru unii mai norocosi ...e atat de putin de platit incat le mai si ramane.Dar in final cu totii achitam factura timpului.
Suntem tineri,ce ne pasa..cand viata e asa frumoasa!Da,dar tocmai de aceea trebuie sa ne agatam de fiecare clipa si sa o intindem la maxim,pentru ca in final sa nu ne para rau pentru sanse neexploatate,decizii neluate la timp,trenuri pierdute undeva prin gara vietii.
Se zice ca unele trenuri nu trec decat o data in viata...depinde doar de noi daca ne suim in ele sau nu.Cred ca un anumit tren iti poate schimba cu adevarat existenta,insa iar depinde de noi daca alegem sa calatorim la clasa a II-a sau la clasa I.
Asta deosebeste oamenii ''mici'' de oamenii ''mari'':curaj,initiativa si atitudine.Depinde doar de noi cate scari vrem sa urcam ,pentru ca pe tabla de sah a vietii Dumnezeu nu ne muta ca pe niste pioni,ci ne creeaza doar canalele de deplasare.Restul...it's up to us!