vineri, 5 februarie 2010

A handfull of question marks


Si mi-am petrecut toata viata intre intrebari : de ce eu si nu altcineva?de ce am ajuns prea tarziu?de ce nu a fost sa fie....Si mereu am avut impresia ca viata asta a mea a trecut intr-un ritm sacadat si ca mereu am fost in urma ritmului pe care nu am reusit sa il tindin diverse motive .Mereu am fost cu o masura in urma.De ce oamenii isi doresc mereu ce nu pot sa aiba?De ce nu reusim sa ne indepartam de un om sau un lucru care ne-ar putea face rau?Parca ne ducem acolo unde arde pentru ca stim ca o sa ne facem o rana si o sa suferim!Am trecut prin multe si deja am invatat sa fac diferenta clara intre bine si rau si totusi...inca mai am tendinta sa ma mai agat de cate ceva si sa merg pe drumuri care duc nicaieri.Mi-a zis un prieten ieri : stop dreaming.Start liveing.Cineva mi-a zis odata ca sunt o boema prin felul meu de-a fi si inca ma mai gandesc daca are dreptate.
Cand vreau nu mi se ofera si ma lupt mult pentru a obtine ceva insa nu reusesc mereu sa fac ceea ce mi-am propus.Si atunci cand nu mai vreau acel ceva sau pe acel cineva ,brusc situatia se schimba si sunt rugata sa primesc inapoi,insa fara rost.Mereu ma rog sa nu ajung in punctul in care sa trag linie si sa zic stop,pentru ca stiu ca de acolo nu mai e intoarcere.Uneori lipsa de flexibilitate ma afecteaza dupa cum si toleranta pe care o manifest in unele situatii .Imi place sa cred ca sunt un om echilibrat insa sunt constienta ca ma mint.Sunt o extremista prin definitie si uneori imi e frica de mine.
La o analiza mai simpla as putea zice ca sunt inaca un copil tampit si alintat care habar n-are ce vrea.Uneori e adevarat,insa ceea ce nu inteleg este de ce nu reusesc sa identific lucrurile pe care mi le doresc cu adevarat. Nici acum nu am reusit sa imi dau seama ce caut si mai ales pe cine.
Toate sunt sub semnul intrebarii in viata mea. "To be or not to be" ar fi o dilema mult prea mica in comparatie cu zvacnirile mele launtrice.Mi-am pierdut prea mult timp din viata iubind in van,oferind mult cui nu trebuia .
Si acum uitandu-ma in urma realizez ca experianta acumulata si situatiile prin care am trecut nu au facut decat sa invat cate ceva. Sunt intr-o situatie aproape identica cu ce am trait acum 2 ani si ma legan pe marginea prapastiei intre a schimba ceva si a ramane la fel.Acum experienta poate face diferenta. Acum pot sa imi arat ca am invatat ceva si ca toate lacrimile nu au fost in zadar,insa imi e frica de partea ludica din mine care ma va indemna sa dansez cu umbrele dorintei.
To many question marks for one person to hold...