Nimic in viata nu e intamplator!

Agitatie - plictiseala,fericire -tristete, entuziasm-sictir...am constatat ca toata viata mea se bazeaza numai pe contradictii.Pe situatii in care ma apar de musca si altele in care nu am timp nici sa beau o cana cu apa.Momente in care simt ca traiesc cu adevarat si momente in care am impresia ca fac umbra pamantului degeaba.Insa ceea ce am vazut mereu este ca nimic in viata nu este intamplator.Mereu primim semne care ne indica drumul pe care trebuie sa o apucam,insa de cele mai multe ori nu le vedem sau inchidem ochii intentionat tocmai pentru a le evita.Nu puteam sa dau sens multor lucruri din viata mea tocmai pentru ca nu reusam sa fac legaturile intre persoane, situatii si mine.Nimeni nu a aparut in viata mea fara un motiv,chiar si atunci cand am fost ranita ,am invatat ceva.Nici o situatie in care am fost pusa nu s-a petrecut la voia intamplarii.Viata mea se desfasoara cu exactitatea unei ecuatii matematice,nimic nu e in plus sau in minus atunci cand trag linia la final.
Imi amintesc ca atunci cand eram mica tata ma ducea dese ori la plimbare in parc sau printr-o padurice aflata nu departe de casa.Avea mereu tendinta sa imi arate fel si fel de insecte,animale si plante , incercand parca sa ma faca sa le indragesc.Mereu veneam acasa la mama cu cate o soparla,un borcan plin cu gandaci negrii,gargarite,greieri sau alte lighioane care o faceau sa se cocoate pe masa si sa urle la tata cat o tineau puterile:iar ai lasa-o pe asta mica sa imi aduca toate gajdaganiile in casa?!Iar el razand pe sub mustati ma impingea in fata cu un buchet mare de flori pe care le culesesem din acelasi loc de unde adunasem si orataniile.
Apoi,cand am mai crescut a inceput sa ma invete despre diferite pasari,pestisori ,copaci si sa ma faca sa imi doresc un animalut de casa de care sa am grija.Uite asa am ajuns,spre disperarea mamei,sa am hamsteri,porcusori de guineea,papagali,acvariu cu pestisori,pisica (bine ,nu pe toti in acelasi timp :))
Cand am terminat scoala generala,dupa capacitate,trebuia sa ne depunem optiunile pentru liceul unde vroiam sa dam.Eu vroiam la filologie si asa ca am pus toate liceele cu profil uman primele,urmate de cele la real.Imi amintesc ca doamna diriginta mi-a sugerat sa strecor intre cele doua tipuri si fostul liceu sanitar-cu profil chimie-biologie,asa,just in case.Repartizarea facuta de calculator in functie de medie m-a adus pe bancile liceului sanitar unde am mancat pe paine biologia si chimia.Ironic,pentru o persoana care vroia sa invete despre literatura si limbi straine,nu?
Termin si liceul convinsa ca macar de data asta o sa fac ce imi place:vroiam sa dau la jurnalism sau stiinte politice insa auzisem eu ca daca dai la ecologie si protectia mediului ai toate sansele sa lucrezi pe urma la OPC...nimic mai fals.Depun dosarele la stiinte politice si la ecologie,in ideea ca a doua varianta era de rezerva pt ca nu voi avea probleme sa intru la fara taxa la prima.Surpriza din nou...am intrat la ecologie si protectia mediului...Ironic din nou pentru o persoana care vrea sa faca politica sau sa scrie reportaje.Am ajuns astfel de unde am plecat,atunci cand tata imi prezenta natura inconjuratoare.
Exact ca si cum drumul meu in viata este bine trasat de Dumnezeu si oricat de mult mi-am dorit nu m-am putut abate de la el.Dupa ani,am realizat ca inca de mica parca tata mi-a urzit sa o iau pe drumul asta.Inconstient ,mi-a pus bazele pentru ce avea mai incolo sa imi fie meserie.Si acum ma mai gandesc de ce nu imi pot accepta calea data de sus ,daca totul a fost atat de clar mereu.Si daca tot se insista atat de mult,vreau macar sa cred ca viitorul va suna bine...

Azi urasc tot ce are legatura cu ecologia:dezvoltare durabila,fotosinteza,tesuturi palisadice si lacunare,o mie de specii de plante si animale denumite de gramada de destepti in latina....Mi-au mancat ficatii!!what the fuck?!Who needs this shit anyway?!Tot nu o sa folosesc nici 50% din ce am invatat in facultate.

Oricum dupa ce o sa termin parca vad ca o sa imi asigur un loc intre sutele de absolventi de ecologie care asaza Tnuva pe raft in Carrefour.Sper macar sa nu fie iaurt cu capsuni :P

Si daca totusi o sa sar peste aceasta ''minunata'' sansa in campul muncii si o sa imi pot face meseria,cred ca la cat m-am chinuit cu toate porcariile invatate,de ciuda m-as razbuna si as incerca chiar sa fac ceva pentru Mother Nature.Ca pana la urma sunt si eu un mic aparator al mediului,ce basca mea..

NO COMMENT..

Cine moare?

de Pablo Neruda

''Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea;cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere unefort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi... ''

Factura timpului

Sirul clipelor ce ne alcatuiesc viata,curge iremediabil in defavoarea noastra daca nu incercam sa le exploaram la maxim.Si atunci,timpul devine pierdut si ajungem la un anumit punct in viata cand incepem sa ne facem niste ''socoteli'' si uneori,din pacate cheltuiala e prea mare.La casa,viata ne da un bon kilometric pe care este trecuta risipa timpului care ne costa foarte mult.Pentru unii e grav,ar vrea sa se imprumute pentru a plati ,dar nu au de unde;pentru altii suma este exact atat cat mai au ei in desaga,iar pentru unii mai norocosi ...e atat de putin de platit incat le mai si ramane.Dar in final cu totii achitam factura timpului.
Suntem tineri,ce ne pasa..cand viata e asa frumoasa!Da,dar tocmai de aceea trebuie sa ne agatam de fiecare clipa si sa o intindem la maxim,pentru ca in final sa nu ne para rau pentru sanse neexploatate,decizii neluate la timp,trenuri pierdute undeva prin gara vietii.
Se zice ca unele trenuri nu trec decat o data in viata...depinde doar de noi daca ne suim in ele sau nu.Cred ca un anumit tren iti poate schimba cu adevarat existenta,insa iar depinde de noi daca alegem sa calatorim la clasa a II-a sau la clasa I.
Asta deosebeste oamenii ''mici'' de oamenii ''mari'':curaj,initiativa si atitudine.Depinde doar de noi cate scari vrem sa urcam ,pentru ca pe tabla de sah a vietii Dumnezeu nu ne muta ca pe niste pioni,ci ne creeaza doar canalele de deplasare.Restul...it's up to us!