Factura timpului

Sirul clipelor ce ne alcatuiesc viata,curge iremediabil in defavoarea noastra daca nu incercam sa le exploaram la maxim.Si atunci,timpul devine pierdut si ajungem la un anumit punct in viata cand incepem sa ne facem niste ''socoteli'' si uneori,din pacate cheltuiala e prea mare.La casa,viata ne da un bon kilometric pe care este trecuta risipa timpului care ne costa foarte mult.Pentru unii e grav,ar vrea sa se imprumute pentru a plati ,dar nu au de unde;pentru altii suma este exact atat cat mai au ei in desaga,iar pentru unii mai norocosi ...e atat de putin de platit incat le mai si ramane.Dar in final cu totii achitam factura timpului.
Suntem tineri,ce ne pasa..cand viata e asa frumoasa!Da,dar tocmai de aceea trebuie sa ne agatam de fiecare clipa si sa o intindem la maxim,pentru ca in final sa nu ne para rau pentru sanse neexploatate,decizii neluate la timp,trenuri pierdute undeva prin gara vietii.
Se zice ca unele trenuri nu trec decat o data in viata...depinde doar de noi daca ne suim in ele sau nu.Cred ca un anumit tren iti poate schimba cu adevarat existenta,insa iar depinde de noi daca alegem sa calatorim la clasa a II-a sau la clasa I.
Asta deosebeste oamenii ''mici'' de oamenii ''mari'':curaj,initiativa si atitudine.Depinde doar de noi cate scari vrem sa urcam ,pentru ca pe tabla de sah a vietii Dumnezeu nu ne muta ca pe niste pioni,ci ne creeaza doar canalele de deplasare.Restul...it's up to us!

Cand vezi numai ce se vede, cand auzi numai ce se aude si cand stii numai ce se stie, e limpede de ce esti un oarecare

Superficialitate intr-un glob de sticla

Azi pentru a nu stiu cata oara m-am simtit straina in lumea asta de sticla in care ma invart cu sau fara voie.Prea multe luminite si briz-briz-uri ,prea multa lucire sterila.Falsul spectacol al unor oameni mici,care s-au cocotat pe ditamai picioroangele pentru a se putea sui pe scena circului de zi cu zi.In realitate totul e static,mort....nimic nu reuseste sa aprinda in mine acea scanteie care s-a stins.Si in acest glob de sticla care ma sufoca,a devenit parca enervanta miscarea mea browniana.Un drum mult prea intortocheat care ma duce nicaieri.

M-am saturat de zambete false,oameni mici deghizati in uriasi,nebuni inchipuiti,genii in mizerie si papusi Barbie.Vreau sa vad oameni adevarati cu emotii si sentimente,cu bune si rele,cu lacrimi si zambete.M-am plictisit de oameni aparent perfecti,cu o ''vasta experienta de viata'' a caror problema majora a fost dintotdeauna ce culoare sa isi mai picteze unghiile sau ce model de masina sa aleaga,dar care incearca sa dea lectii de viata si palme morale celor care au scuipat cu amaraciune viata de atatea ori.Intr-un final,constat cu tristete ca mai totul paleste in fata unor carpite cu iz de mare brand sau a unor fiare cu 4 roti.

Superficialitatea si egoismul....le urasc si la fel si pe cei care le poarta cu nonsalanta dupa ei.Ii urasc tocmai pentru ca ii invidiez.As vrea sa ma opresc din a mai privi dincolo de geamul de sticla si din a mai incerca sa caut cu lupa cate ceva frumos in fiecare persoana .Cred ca asta mi-ar aduce mai multa fericire si liniste.Cateodata imi e greu sa inteleg ca de unde nu e nici Dumnezeu nu cere si ca de fapt nimeni nu merita osteneala.

In final,ma uit ca doar cei ce iau viata in ras ,castiga la marea loterie a vietii si ca bonus....mai putine riduri si implicit mai putini bani de dat pe reparatii faciale :))

Imprejurarile ma imping sa cred ca in lumea asta de acum in care bunul simt a ramas de mult corigent,in care majoritatea oamenilor se folosesc de cine apuca si iubirea e utilizata doar ca un pretext meschin pentru a ajunge in pat sau la cardul de credit al cuiva,nu pot face fata decat cu superficialitatea si raceala acestor creaturi care isi spun cu mandrie ''oameni''.

Si vreau sa sper ca totul va mai putea fi bine,dar aceasta iluzie mi-a fost spulberata de prea multe ori.Un fluture de noapte arde doar o singura data in foc...

From now on...pink sa fie!!

De azi am chef sa renunt la tonurile reci si inchise si sa imi machez viata in culori pastelate.De azi nu mai accept gri si negru in viata mea.De azi voi face tot posibilul ca totul sa se transforme in roz...pentru ca insfarsit am realizat ca merit asta din plin.

EU la puterea 365

Ieri ma simteam pierduta,dar azi m-am regasit.Ieri eram pe scara de exit si vroiam sa fug pe usa din spate si sa nu mai vad pe nimeni si nimic.Dar azi...azi acea parte din mine care a luptat mereu s-a trezit si mi-a zis rastit:Sa nu indraznesti sa fugi!Totul este posibil,doar ca imposibilul ia mai mult.
Am zambit amar si am incercat sa gasesc un argument pentru a-mi intari decizia,dar nu am reusit sa scot nimic importiva ingerasului razboinic.Am incercat sa-i spun ca am obosit si ca e tare greu sa inoti importiva curentului,insa mi-a aratat imaginea unor oameni care chiar nu mai au nimic de pierdut in viata si care,cu toate astea nu au renuntat.Am realizat ca oricat as fugi de oameni si de probleme,de fapt o sa ma am mereu si de mine nu am cum sa fug niciodata.Asa ca nu am incotro...show must go on....
Mi-am luat inima in dinti din noi si am fugit pe scari lasand in urma exit-ul.Pe masura ce ma indepartez de el si ma adancesc in labitint simt fiorii necunoscutului si nesiguranta fiecarui pas pe care il fac..Dar e bine..
Ma uit in urma si ma vad pe mine-cea de ieri -ca intr-o oglinda aburita si observ ca pe masura ce ma indepartez de ziua precedenta,parca incep sa capat culoare.Adio,cea de ieri.Bine ai venit cea de azi,te astept,cea de maine....365 de zile,365 de variatii pe aceeasi tema:EU.