vineri, 23 iunie 2017

Multumesc!




Am plans si am ras alaturi de tine.. si Dumnezeu mi te-a trimis.. tu.. ingerul meu pazitor.. tu om bun si bland cu ochii calzi.. tu care mi-ai alinat mereu sufletul atat de incercat... ai fost acolo la bine si la rau.. la mai mult rau decat bine... 
si Dumnezeu mi-a luat cu o mana si mi-a dat inapoi cu doua...
Mama s-a dus.. - singurul meu punct de echilibru din viata.. si a fost greu.. al naibii de greu sa vad cum tot ce iubeam eu mai mult se distrugea pe zi ce trece sub ochii mei.. si mana mea nu putea sa ii aduca alinare.. si nici vorba mea si nici gandul sau rugaciunea mea.. totul era in zadar si parca creierul meu se incapatana sa  se indeparteze de ea mai mult ca sa faca ruperea mai rapid.. ca sa nu mai doara atat de mult... atunci in acele momente de incarcatura maxima si cumpana ai fost tu.. om minunat care ai stat acolo tare ca o stanca si m-ai tinut mereu pe linia de plutire.. tu care mi-a sters mereu lacrimile.. tu care m-ai ajutat sa uit si sa iert.. sa trec peste tot.. si ma gandesc acum ca traiesc un vis.. acel vis la care am gandit mereu de cand eram mica.. tu esti familia mea , esti tot ce nu am avut niciodata.. tu si Dumnezeu sunteti viata mea.. aa.. si o pisica... unii ar spune ca e putin dar pt mine insemnati tot... nu trebuie mult in viata sa fi fericit .. trebuie exact atat cat sa iti umple inima si sa fi intreg..
si Dumnezeu mi te-a dat pe tine , jumatatea mea la care niciodata nu am incetat sa visez si acum ca esti in viata mea ma faci sa ma simt intreaga.. sa ma simt asa cum nu m-am simtit niciodata.
E drept.. am iubit sau am crezut ca iubesc in viata mea dar niciodata ca pe tine. E acea iubire matura care intelege ca sentimentele se arta prin fapte si nu doar prin vorbe desarte. Si mi-ai demosntrat mereu iubirea prin toate cate ai facut pentru mine..pentru noi. 
Esti esenta pura a iubirii date de Dumnezeu si de cand sunt alaturi de tine simt sa daruiesc tot si nu astept nimic in schimb poate si pt ca de la tine primesc mai mult de cat tot...
Daca maine as muri as fi impacata ca am avut sansa de a te avea in viata mea si de a simti atata fericire si iubire.
Si mai important decat toate pentru mine este ca Dumnezeu ne-a binecuvantat iubirea si viata si ne-a ajutat sa intram in casa sa sfanta si sa ne facem juramintele pentru toata viata. Suntem impreuna atat aici cat si in ceruri si asa imi doresc sa fie mereu pana la sfarsitul veacului.
Tu scoti din mine ce este mai bun.. si datorita tie pot zambi din nou si pot vedea ca viata are si frumos si fericire. Datorita tie am culori si lumina in viata... am schimbat griul pe roz..si multumesc..Iti 
multumesc Tie, Doamne, pentru darul tau minunat. 
Cateodata ma gandesc ce am facut eu in nemernicia mea de om sa merit atatea binefaceri si iubire.. cateodata imi e frica sa nu se termine tot asa cum am ptit pana acum... sechelele le port cu mine inca si incerc sa scap de ele dar e greu.. e greu sa cioplesti in tine acele convingeri limitative care te tin pe loc si iti inoada un plumb de glezna.... 
Si totusi Dumnezeu lucreaza prin oameni si  intr-o zi mi-a spus cineva.. nu te mai speria de bine.. asumati-l asa cum ai facut-o mereu si cu raul caci toate fac parte din vata noastra. Primeste binele si nu te intreba de ce.. daca Dumnezeu ti l-a dat stie el de ce.. si cu siguanta il meriti.. bucura-te... bucura-te pentru ce ai si fi recunoscatoare. ofera si altora bine si mangaiere pt ca asa te vei simti si mai bine. Bucura-te si nu cerceta... si in momentul in care ceva se va schimba, abia atunci vei vedea ce ai de facut. Dar pana atunci traieste-ti fericirea, bucura-te de tot si nu uita sa multumesti... si asta fac zilnic in inima mea, dar parca azi simt sa o fac si mai vocal...Multumesc...multumesc, Doamne! In fata ta ma inclin.. mereu...eu.. un unil om.


Thing called love. 
https://www.youtube.com/watch?v=HcIzwSYtujo

miercuri, 16 ianuarie 2013

Bine ai venit, iubire!

 
  
Viata are o maniera inedita de a aseza lucrurile intr-o ordine fireasca, insa uneori inexplicabila pentru noi...
 Acum cateva luni nici nu imi inchipuiam cum e sa gasesti acea dragoste mare...cea mai mare...acel om care sa completeze la fix cealalta jumatate care lipsea...
Am trait povesti de dragoste...frumoase...unice in felul lor... si Dumnezeu mi-a oferit capacitatea de a iubi....dar si posibilitatea de a simti iubire din partea celeilalte persoane...
Dumnezeu m-a trecut si prin focul dorului si al suferintei...am gustat din dulceata iubirii si din amaraciunea uitarii...
Pana la 25 de ani am ras, am plans...am trait intens orice clipa.....am experimentat...am cunoscut oameni, am vazut povesti...am construit dar am si daramat in urma mea...am facut si bine si rau...am gresit...m-am cait...insa desi am trait atatea nu pot sa spun ca am mai simtit pana acum ceea ce simt la momentul actual...
Unicitatea sentimentului imi da fiori.... si fericirea simt cum mi-a umplut inima care e mult prea mica sa incapa atat dragoste... E ciudat pentru ca facant o paralela as putea compara prin antiteza fericirea simtita pana acum cu suferinta simtita in  trecut....
Ar fi ca si cum as avea doua borne ale existentei mele...una cu + si una cu - ......
Si fericirea asta pe care o simt acum imi inunda fiecare ungher al mintii si fiecar colt al sufletului...Pentru prima oara in viata am plans de fericire..cred ca m-am speriat de atata bucurie...am simtit ca nici macar nu stiu cum sa reactionez in fata unor sentimente care ma coplesesc...reactie fireasca, zic eu, pentru un suflet care pana acum a fost chinuit de suferinta si singuratate....
Si fericirea asta creeaza dependenta..e drogul meu care ma ajuta sa trec peste toate rautatile si mizeria cotidiana...e, alaturi de Dumnezeu, ceea ce face ca angrenajul sa mearga....zi de zi...in ciuda tuturor greutatilor...
Nu m-am inselat cand am zis acum ceva timp... E tare frumos sa iubesti... si mai frumos sa fi iubit! Niciodata nu am vrut sa renunt la cautarea mea desi multi m-au descurajat spunandu-mi ca sunt o idealista ridicola si ca ceea ce caut eu nu exista...Insa m-am incapatanat sa cred desi, recunosc ca am renuntat sa mai caut....totusi speranta nu mi-am pierdut-o niciodata..Mereu am fost convinsa ca Dumnezeu ma iubeste mult si ca mi-a pus deoparte perechea pe care mi-o va scoate in cale atunci cand va considera El...atunci cand eu voi fi suficient de matura sa o primesc in viata mea...sa o iubesc, sa o respect si sa o apreciez la adevarata valoare...
Bine  ai venit in viata mea...IUBIRE... te-am asteptat din totdeauna...te-am chemat mereu cu lacrimi in ochi...am visat la tine...te-am dorit mai mult decat orice pe lumea asta...BINE AI VENIT!
Si acum ca esti langa mine...sa nu ma mai lasi singura niciodata...

vineri, 5 octombrie 2012

LIniste...

Zilele trecute am avut o conversatie cu o femeie pe care o respect mult.. o femeie foarte inteligenta, cu prestanta si stil.... o femeie in ale carei vorbe m-am increzut mereu..
Si ii spuneam despre noul meu mod defect de a gandi.. de a trai.. de a simti..de fapt ii spuneam despre asa zisa incapacitate a mea de a mai simti ceva frumos pentru cei din jur...
S-a uitat la mine cu ochii blanzi si un suras pe chip si mi-a spus: " Draga mea, tu nu esti asa! uite-te inauntrul sufletului tau si ai sa realizezi ca ceea ce zici tu ca simti sau mai bine zis nu simti acum iti impui cu stoicism.. Tu esti o fire calda, un om caruia ii pasa de cei din jur, o fire sociabila si joviala.. nu ai cum sa fii ca un mort in viata... Unde e raceala aia in interiorul tau care sa te motiveze sa actionezi asa? Unde? Ca debordezi de viata si caldura sufleteasca.. de ce te incapatanezi sa copiezi un model care nu ti se potriveste... e ca si cum ai baga un patrat intr-un cerc... Trezeste-te si realizeaza ca incerci sa te slutesti singura.."
M-am uitat mirata la ea... si parca acele vorbe au actionat ca o palma menita sa ma trezeasca..I'am zis ca nu mai simt bucurie in nimic din ceea ce fac... ca nimic nu imi aduce fericire si ca nimic nu e suficient de bun incat sa imi simt sufletul impacat si linistit...I-am povestit despre cautarile mele neobosite de lucruri, actiuni, oameni care mi-ar putea face sufletul intreg ... si tot ziceam  pana cand m-a oprit din nou...
" Nu mai cauta sa iti umple altii golul din inima pt ca daca tu nu o vei face, nimeni nu va avea capacitatea de a face asta pentru tine... Incepi prin a te bucura de lucruri mici... Un rasarit, un apus frumos... o floare.. un chip drag ... o discutie placuta cu cineva... aminteste-ti doar ce e frumos si uita negativul... atrage doar ce e bun si respinge acele ganduri negre care vin asupra ta asemenea unor pasari de prada...Fa-ti singura viata mai frumoasa prin lucruri mici.. caci daca vei visa la cine stie ce masina sau vila poate vei ramane nefericita o viata intreaga...
Intreaga aceasta teorie de viata o stiam, insa vorbele iesite din gura acestei femei parca au avut alt impact asupra mea...M-au marcat inconstient si spun asta pentru ca dupa ce am plecat de acolo, brusc am inceput sa caut avida lucruri frumoase ..
Parca cineva mi-a tras un val de pe ochi si acum priveam cu mirare o lume noua care se desfasura inaintea mea..Imi place asa si starea asta de bine ma face sa imi doresc mai mult sa caut lucruri mici si frumoase.
Aceasta discutie a fost completata cu inca un crampei rupt dintr-o conversatie cu un alt amic, care ma indemna sa ma bucur de moment si sa iau fiecare sansa care mi se ofera. Acum ceva timp, cand am schimbat modul de viata trecand de la night mode la daily sun :)) , am simtit ca am imbatranit 100 de ani. De aceea a venit si replica de mai sus : take what life offers you and enjoy!
Asa ca intreaga teorie a Dl. F. a fost daramata de oameni intelepti a caror experienta de viata calca in picioare toate frustrarile si carapacele tari de auto-aparare creeate artificial.
Am ajuns la concluzia, dupa ce am studiat si trait pe propria piele cele doua moduri de viata, ca nimic nu poate trece de un scut de bunatate si zambete pe cand in spatele carapacei de inabordabil si fara sentimente, e tare rece si gol.. atat de gol incat singuratatea aia ajunge sa te sufoce chiar si pe tine cel care ai stat la adapostul ei...
Cu un zambet pe fata salut lumea frumoasa de afara! Cu respect.. Ma inclin!

duminică, 16 septembrie 2012

urmatorul pas

Tintuita pe marginea unei prapastii a carei grandori ma lasa fara suflu..Am in fata un cer ca oglinda si muntii stancosi al caror creste inteapa vazduhul.
Si clipa s-a oprit...doar inima imi bate cu putere... si astept... in spate nu mai pot merge,..in fata...ma uit in jos si ma inspaimanta abisul...si limita tarmului s-a ingustat atat de tare intr-un prezent care ma sufoca.
Stau singura pe varfuri cu bratele larg deschise de parca as vrea sa imbratisez cerul si ochii imi sunt atintiti spre neant..simt doar vantul care imi ingheata chipul inmarmurit.
Bataile inimii se intetesc, respiratia e sacadata si adrenalina creste. Sa pasesc in gol? Nu e nimeni acolo jos sa ma prinda...insa raman asa ca o stana de piatra asteptand ceva care sa-mi determine urmatorul pas...

luni, 10 septembrie 2012

Singuratatea ca o umbra

Sambata am fost la o nunta... mare hotzpatar mare... si am avut o caruta de emotii... de la banalul gand ca nu ma voi descurca cu atatea pretentii si exigente, pana la intrebarea fireasca: oare cum o fi colectivul... mai ales ca ma si speriase cineva spunandu-mi ca daca ei sunt uniti, cineva nou nu e prea bine primit in randul lor..
M-am dus cu teama... la inceput am dat nas in nas cu 2 colege... de treaba ce e drept... pe urma mai apare si barmanul... o bomboana de baiat... inca o fata ... si inca 2 baieti si... apoi o ciurda de baieti... unul si unul...:D
Bineinteles ca s-a inceput prin prezentarile de rigoare, glumite dragute si priviri aruncate cu subanteles... pana seara m-am ales cu nici mai mult nici mai putin de o coada de 6 baieti care erau mereu in acelasi loc unde eram si eu :)) Unul imi deschidea usa, altul imi tinea rand, altul ma ajuta la masa... heheh uneori e frumos sa fii fata...
Ma gandesc... am primit atatea complimente intr-o seara cat nu am mai primit de un car de ani... si m-am simtit bine... m-am simtit frumoasa si apreciata de niste baieti care erau si ei tare draguti sau chiar frumosi as putea spune...
Dupa atata "curte" la sfarsitul serii au inceput intrebarile de numarul de telefon si au inceput si refuzurile sa curga din gura mea...si acum ma gandesc de ce draq nu am dat nr unuia dinitre baietii aia....
Am plecat acasa fericita, magulita ca am facut impresie buna si .... tot singura.... si cat am stat acolo nu m-am gandit nici o clipa ca as putea sa ma cuplez cu cineva de acolo... ideea asta mi-a fost adusa in prim plan cand mi s-a cerut nr de telefon... Ma tot intreb de ce nu incerc sa scap de singuratatea asta care ma apasa asa de tare... de ce imi e frica sa incerc sa incep o relatie...si parca nimic frumos nu ma mai atinge.... cred ca singuratatea asta a ajuns sa ma dubleze atat de tare incat mi-a devenit umbra...a ajuns sa ma sfasie asemenea unei feline care isi ucide prada.. privesc cu ochii sticlosi si figura imobila cum voit indepartez lumea din jurul meu... mi-e frica  de oameni...le-am dat prea mult pana cum si parca nu a mai ramas nimic din sufletul meu... sau poate doar un starv pentru "pasarile" care se rotesc pe cerul vietii...

miercuri, 5 septembrie 2012

Wierd feelings

Dimineata.. confuza.. pe jumatate adormita..
Alerg prin viata fara un tel... o tinta .. sau un rost... nu am nimic in viata care sa ma faca fericita.. traiesc pentru... nici eu nu stiu macar pentru ce... Nici macar pentru mine nu mai am chef sa fac ceva... plafonare totala si sila...
Asteptari... 0... putere...0 ....determinare....0.....dorinte.... 1000. Lipsesc multe din viata mea insa am obosit sa mai alerg... sa mai stau cu ochii in 4 pentru orice....sa mai intind mana si sa culeg, am obosit....Toata viata am luptat pentru fiecare lucru si am obtinut cu greu si prin multa munca orice, dar cred ca si luptatorii mai obosesc cateodata.. si ei ma plang... mai simt...mai cad...Oricum sunt constienta ca tot singura ma voi ridica si din mizeria asta...
Stiu ca e o faza si ca va trece repede.. viata mea e asa mereu... deasupra sau dedesuptul unui val care loveste mereu stanca psihicului meu...mi-e frica insa de eroziune... si sper in acea reversibilitate de care am mai amintit...

luni, 3 septembrie 2012

Safe mode

Am cautat mult in constiinta mea in ultima vreme... cred ca ceea ce vreau nu voi gasi niciodata.. si cred ca nici macar eu nu sunt asa cum cred ca sunt.. am fost pusa in fel si fel de situatii in ultima vreme.. care mai de care mai inedite si mereu m-am surprins prin modul de a actiona...
Am cunoscut un baiat.. interesant din toate punctele de vedere ... cu tot ce ii trebuie la el.. insa cu un mic cusur.. are o inima prea goala sa incapa ceva acolo... nu credeam vreo data ca voi ajunge in situatia in care sa imi placa foarte mult o persoana dar cu toate asta sa imi impun sa nu ma indregostesc si chiar sa imi  reusesc asta...
Mi s-a zis franc in fata... cu o sinceritate care ar fi putut despica si un munte asemenea unui cutit foarte ascutit... nu pot iubi.. si daca ai sta dupa mine ai suferi... mai bine renunti acum decat sa plangi pe urma... alta data m-as fi speriat si as fi fugit, insa acum.. cu atata liniste si seninatate mi-am zis.. eh si ce? oricum cred ca dragostea nu mai e pentru mine.. si ce daca pana nu demult vroiam plimbari sub clar de luna , pupaturi si strangeri in brate...
Acest om a trezit in mine acea latura vulcanica si salbatica pe care o adormisem acum cativa ani.. si acum ma intreb daca aceasta stare va fi reversibila...
L-am intalnit pe fostul intamplator... m-a rascolit ... am plans si .. minunea nu a durat decat doua zile.. azi sunt iar impietrita si ma gandesc la.. nimic...
Oare acest model pe care l-am intalnit intruchipt de acest baiat, m-a marcat in asa fel incat sa ma detasez de tot? Oare asa as putea sa devin si eu insfarsit dupa atata suferinta?Imi doresc foarte mult acest lucru, chiar daca sunt constienta ca m-as condamna la o viata traita fara acea dulce zvacnire a sufletului produsa atunci cand iubesti..
Pacat ca s-a ucis in mine frumosul... pacat pentru ca e minunat sa te indragostesti, dar pana la urma e tare oribil sa asisti la inmormantarea unui sentiment de dragoste...
Asa ca .. mai bine merg pe mana lui... si, ma ghidez pe sistemul ce am avut si ce am pierdut... Inca mai chestionez reversibilitatea acestei stari ale mele si ma indoiesc ca voi mai intalni un om care sa ma faca sa vibrez intr-atat incat sa ma indragostesc.
Pana atunci multumesc dl F. ca mi-ai aratat modul safe mode... :)

miercuri, 1 august 2012

AICI...ACASA...

Abia asteptam sa ajung aici... pentru ca aici e acasa pentru mine...  e ungherul meu secret unde ajung cu lacrimile in coltul ochilor abia stapanindu-ma...
am asteptat momentul asta cand voi ajunge aici si ma voi pune pe povestit ca unui bun prieten pentru a-mi descarca sufletul, insa... nu pot sa zic mai mult decat ca ... simt ca... si mi se usuca sufletul ... e un soi de melancolie impletita cu tristete si dezamagire... nu am crezut ca voi mai ajunge in situatia asta niciodata, insa mi s-a demonstrat inca o data ca niciodata de fapt e substitutul pentru mereu...
E altfel de durere.. insa am mai spus si ma repet... imi e treama ca aceasta e durerea profunda despre care auzeam atat vorbindu-se.. e durerea aia atat de sfanta pentru noi incat parca nu am vrea sa o spunem nimanui... e durerea aia a noastra, tainica, care ne insoteste zi si noapte si pe care o ducem pe picioare fara a da vreun semn ca suderim...
Cred ca pentru prima oara in viata mea nu am nici un fel de asteptari..

miercuri, 25 iulie 2012

Leapsa :)

Sa participam la leapsa, daraaa :))
1.
2. 11 lucruri despre mine...
- am ajuns la concluzia ca sunt naiva tare... tare.. tareeee!!
- sunt o carcotasa innascuta :D
- sunt tare pofticioasa, prietenii imi ziceau ca m-a nascut mama flamanda :))
- iubesc mereu cu pasiune
- am incredere in oameni desi am fost dezamagita.. ma gandesc.. poate nu toti or fi javre :P
- nerealist, insa inca mai cred in printul pe cal alb
- iubesc dansul
- sunt foarte sincera si directa, poate de aia most people hate me :))
- ma preocup mereu pentru orice micro prostie, facand din tantar armasar
- imi place mereu sa pun un zambet pe fetele celor din jurul meu
- sunt foarte capoasa :))


Intrebari:
1: Sentimente sau ratiune?
De cele mai multe ori sentimente, constienta fiind ca nu e bine..
2: Ateist sau crestin?
Crestin.
3:Care e dorinta ta cea mai mare in prezent?
Sa ies din problemele in care m-am cufundat.
4: Iubirea...mit sau realitate?
Cred ca e realitate pentru cei ce sunt capabili sa o faca sa existe..
5:Melodia pe care o asculti iar si iar fara sa te plictiseasca?
Sade- No ordinary love
6: Pisici sau caini?
Hmm.. asta e o intrebare grea... pisico-caini :)).
7: Ce te pasioneaza?
Dansul, doar atunci simt ca traiesc cu adevarat!
8: Ce apreciezi la partener/a?
Sinceritatea, umorul si buna crestere
9: Ai vreo obsesie? ( suna putin ciudat,nu?)
kilogramele in plus :))
10: Ce te face fericit/a?
Sunt fericita atunci cand pot ajuta pe cineva si cand vad ca oamenii din jurul meu zambesc sincer cand ma vad... insa cel mai fericita sunt atunci cand sunt iubita.
11:Ce detesti?
Minciuna, ipocrizia si lasitatea.
 
3. Intrebarile mele:
1. De ce iti este cel mai frica in viata?
2. Ce iti lipseste pentru a te simti implinit/ implinita?
3. Ce este pentru tine fericirea?
4. Oare exista dragoste la prima vedere?
5. Cum arata locul ideal de munca?
6. Ce ai face daca ai castiga la loto o suma mare de bani?
7. Care este cea mai importanta persoana din viata ta?
8. Care este alimentul la care nu ai renunta nici in ruptul capului daca ti s-ar impune o dieta?
9. Crezi in viata dincolo de moarte?
10. Care este cel mai nonconformist lucru pe care l-ai facut pana acum?
11. Care este cea mai jenanta experienta avuta pana acum?
Nominalizari:
http://whatelse.weblog.ro/2010/09/04/sa/#respond

http://minoss.wordpress.com/2010/03/17/wordpress-com-password-reset/#comments

duminică, 15 iulie 2012

Looking for the other half..

Vreau acea poveste care sa completeze firul intamplarilor din viata mea. Vreau acea bucata de puzzle care lipseste.. e gol in jur si doare.. insa durerea asta e una surda, sacaitoare, dar suportabila. Nu e ca alte dati cand simteam ca imi vine sa plec de nebuna pe strazi doar sa ma linistesc. Nu e ca atunci cand pentru a-mi usura sufletul as fi urlat in toate zarile cat de tare as fi putut... Si cred ca tocmai ceea ce simt acum e adavarata durere pe care o accepti tacit si o tii pentru tine. Cred ca sunt constienta acum, mai mult ca niciodata ce si cat am gresit, ce si cum am spus.. stiu ca a durut si stiu ca nu am procedat corect..imi asum.. am fost distrusa si la randul meu am calcat in picioare pana cand roata s-a intors. I knew that karma was going to pay me back...
Vreau ceva important, maret care sa conteze dar sa si dureze in viata mea. Vreau sa muncesc, sa traiesc, sa iubesc si sa simt ca am un rol si un drum bine stabilit in lume; e greu sa traiest in bataia vantului, e greu sa te indoiesti si sa nu fi sigur nici macar de tine. Greseli impardonabile care afecteaza vadit traiectoria vietii mele. Determinarea nu a fost atunci cand a trebuit, in schimb a fost lasitatea si frica. De fapt am coborat de pe un piedestal pe care am fost urcata de parinti, dascali si chiar de mine in ultima faza, pentru a realiza ca a inveta nu e doar tot ce conteaza in viata. Ca trebuie muuult mai mult de atat. Si am realizat ca de fapt chiar nu stiu mai nimic si ca poate imi merit soarta pe care mereu am avut grija sa o blamez si asupra careia am aruncat nu odata toata vina.
Revenind la faptul ca am nevoie sa imi umplu golul imens din suflet...ma gandesc mereu oare...ce va fi de mine... ce va fi de noi... si pana la urma care noi..
Tu, cel care ar trebui sa fi pentru mine in viata asta... unde esti? unde esti atunci cand am cea mai mare nevoie de tine si de dragostea ta...
Vino... apari in viata mea odata, caci m-am saturat sa intalnesc numai oameni care ma incurca degeaba.. am nevoie de tine...vino... pentru ca timpul zboara si viata ne lasa in urma....vino pentru ca poate si tu esti la fel de singur ca si mine...vino.. pentru ca poate impreuna viata ne-ar fi frumoasa si fericita.
Mereu am crezut in faptul ca oamenii au o jumatate pe acest pamant in cautarea careia ne petrecem o viata intreaga. Unii sunt mai norocosi si o gasesc imediat, pe cand altii ratacesc si o viata intreaga fara nici un folos... Nu mai vreau sa ma impiedic de oameni care imi fac doar rau prin promisiuni desarte si dragoste fatarnica... nu mai vreau sa iubesc in van si sa daruiesc dragoste cui nu merita...
Te vreau pe tine, sufletul meu pereche... oriunde ai fi in lumea asta... si ma rog mereu lui Dumnezeu sa te intalnesc si sa fim fericiti...

luni, 23 aprilie 2012

Frica




Totul se schimba atat de ciudat, atat de aiurea in viata mea in ultima vreme.. Am senzatia ca din atatea alegeri peste alegeri o sa raman fara nimic. Si imi e frica, mereu mi-a fost frica de singuratate dupa cum mai rau mi-a fost frica de nesiguranta. Si incerc sa deosebesc demonii din mintea mea de fapte reale, insa umbre negre imi intuneca ratiunea. Mi-e frica de nou si de tot ce atrage dupa sine asta. Insa cateodata, in atata negura mai strabate timida o lumina care imi arata ca de fapt numai moartea in viata asta nu are rezolvare sau drum de intoarcere.
Astept cu sufletul strans in pumn un deznodamant si pasesc timida in viata reala de care m-am ascuns atat. Acum in prag de 25 de ani am vrut sa imi schimb viata 180 de grade, insa nu stiu ce va iesi.. partea cea mai proasta e ca ma simt atat de singura in fata unei vieti care nu stiu daca va avea mila sau grija de mine..Cred ca toata nerabdarea mea are ca solutie rabdarea si increderea in acea forta care mereu mi-a calauzit pasii, caci oamenii... oamenii mereu nu au fost acolo..

joi, 22 martie 2012

Coordonatele unei vieti noi

E vorba despre alegeri...Asta ne face unici, asta ne face sa ne diferentiem unii de ceilalti. Asta face ca si cele mai mici ecouri launtrice sa degenereze in adevarate valui uriase a caror forta e nebanuita. Alegerea e a noastra , nimanui nu ii apartine dreptul sa faca asta pentru noi. Spre rusinea mea, am avut curajul sa aleg doar de cateva ori in viata, restul datilor lasand lucrurile sa curga de la sine. . Am observat ca in cazul meu totul e pe baza unui mecanism destul de lent, care abia, abia  se declansaza. Ma intreb totusi ce a produs acel click in mintea mea care m-a facut sa aleg insfarst in aceste putine momente?!
Un lucru e sigur.. alegerea facuta, fie ea proasta sau buna ma face sa ma simt stapana pe mine. I did it! I did It! Si mai bine regreti ceva ce ai facut decat ceva ce nu ai facut, asta o pot spune iar din proprie experienta.
Mai am o alegere de facut, insa astept momentul potrivit. Aceasta ar cam trebui sa imi schimbe viata radical si in bine sper eu.
Astept sa sara acel arc si sa declanseze mecanismul "alegerii". Dreapta sau stanga? Asta mi-a mai ramas... Nu demult am ales intre fata si spate...
Si nu mai am rabdare!!! Vreau coordonatele pentru o noua viata!

marți, 21 februarie 2012

Cat de neputinicioasa ma simt cand stiu ca nu te pot ajuta...cum? cum sa fac? cum ? cand ma uit cu dispereare ca nici macar pe mine nu ma pot ajuta... in pana de idei si totusi... strigatul tau de ajutor m-a rascolit.. nu stiu inca cum, unde si cand , dar stiu ca trebuie......

luni, 20 februarie 2012

Iubire + ura = indiferenta

Am inteles ca una din regulile esentiale ale fericirii este sa nu fi ranchiunos si sa nu urasti... si totusi sunt constienta ca ura este un sentiment care se naste inconstient in sufletul nostru, paradoxal, de cele mai multe ori din dragoste ranita. Mi se pare fascinant cum cele doua sentimente antagoniste au acea radacina de unde se trag.... au aceeasi intensitate devastatoare... amandoua te fac capabil de orice, pentru ca, hai sa fim seriosi... atat din dragoste cat si din ura suntem capabili de cele mai inaltatoare si deopotriva cele mai groaznice lucruri.
Sunt asemenea unui vulcan in interiorul caruia lava arde mocnit, pentru ca mai apoi sa rabufneasca cu o forta nemaintalnita... asemenea ei sentimentele navalesc fiind de neoprit pana cand trece punctul critic si tot se stinge.... ramane in urma cenusa si tot peisajul drastic modificat de lava intarita. Atunci ajungi in punctul indiferentei, care dupa parerea mea este acea stare 0 in care nici iubirea si nici ura nu mai conteaza. E acea stare in care ai ajuns atunci cand iubirea a crescut , apoi s-a otravit degenerand in ura, ca mai apoi, sufocata si obosita sa dispara, lasand un loc atat de gol.
Din fericire mintea si sufletul omului prin complexitatea sa, poate umple de cele mai multe ori golul. Si peste lava aceea intarita si toata cenusa, vantul uitarii aduce un pic de pamant, cateva seminte, doi stropi de ploaie si.... nu dupa mult timp avem o frumoasa pajiste inverzita. Cu putin noroc si de soare, ajungem sa avem si flori care, crescute cu grija si rabdare ne incanta cu frumusetea si gingasia lor.
A crescut iarba... acum astept soarele si nu in ultimul rand florile! :)

marți, 11 octombrie 2011

100 de lucruri despre mine

1.Sunt om, inainte de toate
2.Imi place cafeaua la ibric si urasc espresso
3.Oamenii ma considera nonconformista si boema, insa in adancuri sunt foarte conservatoare
4. Sunt o carotasa veritabila, asta atragandu-mi porecla snake.
5.Am iubit de doua ori cu adevarat in viata mea- ultima oara mi-a fost fatala.
6. Iubesc natura
7..Am rau de masina
8. Sunt fascinata de "uzina" corpului uman si cred ca undeva acolo e cineva atotputernic care s-a gandit bine la toate
9. Cred in legea compensatiei si in faptul ca viata ne pune la punct pentru orice gresala
10.Sunt foarte directa.... atat de directa incat multi oameni ma cam urasc pt asta
11.Ador marea si fara ea nu cred ca as putea sta.
12. Imi place muntele , dat... tot mai bine e acasa
13. Urasc minciuna, desi sunt constienta ca fiecare dintre noi ne-am vazut macar o data siliti sa o folosim.
14. Cand iubesc cu adevarat nu insel niciodata... cand nu... restul e can-can:))
15. Cred in dragoste, desi am fost dezamagita de cateva ori.
16. Nu pot trai fara muzica.
17. Ador sa dansez- e singura mea bucurie.
18. Sunt o antiteza totala- par superficiala insa in esenta sunt foarte profunda.
19. consider ca am un simt special mostenit de la mama, care imi indica mereu calea cea buna.
20. Am un "miros fin" in ceea ce ii priveste pe cei din jurul meu.
21. Sunt inca un copil care habar n-are incotro sa apuce
22. Simt ca inca nu mi-am gasit locul si menirea in lume.
23. Nu cred in barbatul ideal, ci doar in potrivire de caracter.
24.Nu imi prea place sa citesc, desi paradoxal, am devorat sute de pagini
25. Nu am dat niciodata spaga
26. Desi, recunosc, am mai copiat din cand in cand la vreun examen :D
27. Cred in dragoste la prima vedere, am si trait-o.
28. Mi-e frica de singuratate, intuneric si ipocrizie.
29. Sunt o gurmanda desavarsita.
30. I just love Coca Cola, and i hate Pepsi
31. Culoarea mea preferata e verde, nonculoare: ALB!!
32. Nu consum de fel bauturi alcoolice, dar cand am pofta imi place sa beau un vin bun.
33. Cea mai importanta persoana din viata mea e mama pe care o iubesc enorm.
34. Stiu ca nu e bine, insa urasc in lumea asta un singur om.
35. Imi place sa mi se spuna in fata absolut orice.
36. Imi place sa stau la taclale ore in sir.
37. Jocuri preferate: hidden object game.
38. "Colectionez", daca pot spune asa, cercei. Am o gramadaaa!!! si la mai multi :)
39. Imi place blondul- e culoarea de par ce consider ca ma reprezinta cel mai bine.
40. Cred ca am fost barbat in alta viata pentru ca am multe apucaturi de-ale sexului tare.
41. Cand eram mica imi placeau masinutele si pistoalele.
42. Imi place portugheza
43.Nu sunt o feminista convinsa si nu cred in ideea egalitatii in totalitate dintre sexe.
44.Nu ma uit la TV, il consider o pierdere de timp.
45. Imi place sa ma plimb.
46. Nu promit niciodata nimic, daca stiu ca nu m-as putea tine de cuvant.
47. Sunt o "acritura mica si veninoasa" dar ma pot bucura de multi  prieteni buni.
48. Un vis: sa invat sa mixez.
49. Ador vara si daca as putea m-as muta undeva unde este numai cald.
50. NU imi place zapada
51. Consider Craciunul cea mai magica sarbatoare
52. Imi place lenjeria rosie
53.Cred in faptul ca nimic in viata nu e intamplator.
54. Cred in puterea divina, pentru ca am simtit-o in toate momentele grele din viata.
55. Cred in institutia familiei si consider ca o casatorie e ceva pentru o viata intreaga, de aceea cand spunem DA trebuie sa fim foarte siguri.
56. IMi plac dulciurile mult, mult!
57.Sunt obsedata de kilogramele in plus, dar marturisesc ca nu sunt o fana a salii de sport.
58. Sunt o visatoare si uneori ajung cu mintea in cele mai indepartate locuri.
59.Fire impulsiva, ma aprind repede , sar ma si sting la fel.
60. Nu imi place mahalaua, sunt calma si rabdatoare, insa daca sunt calcata pe coada, ca un taur veritabil ce sunt, dau si cu coarnele mele ascutite, dar si cu copita.
61.Visez mult, des si in culori, de cele mai multe ori visele mele fiind premonitorii.
62. Am o atractie fata de mistic.
63. Am mai multi prieteni baieti decat fete.
64. La prima vedere par foarte ingamfata, insa lumea nici nu isi inchipuie cat de de treaba pot fi.
65. Am cate o masca pentru fiecare om- putini fiind cei care m-au vazut fara.
66. Sunt foarte stransa la punga si calculata...sa fie oare pentru ca mi-am castigat mereu banii prin multa munca?!
67. Sunt o persoana norocoasa, dar nu si in dragoste.
68. M-am indragostit mereu de cine nu trebuia.
69. Uneori sunt naiva si acord sanse celor ce nu merita.
70. Alte ori sunt prea dura si tai in carne vie, insa tot asa... cu cine nu merita.
71.Fericirea mea vine din dragostea impartasita..restul nu are valoare pentru mine.
72.Imi plac la nebunie ziarele vechi.
73. Nu pot sta in casa nici macar o zi... sunt dependenta de afara.
74. Sunt o persoana foarte sociabila si de viata, mereu ai sa vezi multa lume acolo unde sunt eu.
75. Imi place sa fac oamenii sa rada.
76. Adesea mi se spune ca sunt nebuna, in sensul bun al cuvantului , bineinteles.
77. Mereu am dor de duca.
78. Imi place sa merg cu trenul- e multa poezie si traire in fiecare gara, fiecare peron unde s-a spus de cel putin cateva sute de ori "Adio...dar raman cu tine.."
79. Imi place sa scriu, de cele mai multe ori o fac prost, dar si cand imi iese trebuie sa stiti ca sunt suparata. Doar cand am acea stare de spirit, cuvintele se leaga.
80. Nu ma uit niciodata la un film singura.
81. Imi e frica de jocuri de noroc si droguri.. dependenta ucide.
82. Mi se spune ca am gura aurita, pentru ca mereu anticipez exact miscari si intamplari.
83. Imi place sa fac poze..cu sutele... desi nu prea ma pricep ce-i drept.
84. Imi place sa merg pe role... bine... atunci cand reusesc sa ma tin pe picioare :))
85. Nu am permis de conducere si nici nu cred ca as putea manevra vreo data un bolid.
86. Imi place LIpton de piersici, Nestea de lamaie- NICIODATA invers!!!!
87. Cea mai romantica seara pentru mine ar fi intr-o cabana la munte , in fata unui semineu, alaturi de persoana iubita.
88.  Nu imi plac copii
89. Dar daca ar fi al meu l-as adora... apropo.. as vrea un baietel!
90. Consider ca florile sunt cel mai frumos cadou pe care l-as putea primi, mai ales fara nici o ocazie speciala.
91.  Florile mele preferate: freziile
92. De profesie sunt ecolog, insa,paradoxal, mi-e tare frica de unele animale.
93. Imi place maxim zoologia nevertebratelor
94. Mi-am dorit sa ajung jurnalist, insa viata mi-a indreptat pasii pe alt drum...vazand ce se intampla in presa de azi nu pot decat sa ma bucur.
95.Stabilitatea ma caracterizeaza
96.  Cred ca timpul este deopotriva cel mai mare dusman al omului dar si cel mai mare vindecator.
97. Sunt o nostalgica, mereu avand tendinta sa traiesc in trecut , de care ma desprind foarte greu.
98. Ma las cucerita greu, dar odata ce mi-ai intrat la inima sunt a ta pe vecie
99.  Cand iubesc sunt geloasa si posesiva
100.Sunt o idealista incurabila si cred in sintagma: "Omnia Vincit Amor"..

Ma bucur de privilegiul anonimatului , acest lucru permitandu-mi sa ma pun pe tapet in acest fel cu bune si rele. Un exercitiu bun de autocunoastere, care nu mi s-a dovedit greu de realizat.
Mai am insa o curiozitate...oare o exista cineva care sa fi observat toate aceste lucruri la mine?

sâmbătă, 1 octombrie 2011

O gura de oxigen

In seara asta plec la muntee...bizar caci anul trecut plecam acolo ca si cum m-as fi dus la mine acasa.Anul asta.... ma duc in necunoscut... si sunt pe relax mode... si cat de greu imi va fi atunci cand voi vedea brazii aia si serpentinele alea si ... si casele alea.....lucrurile se repeta intr-un mod ciudat, ironic., insa mereu se mai schimba un pic datele problemei.
Nu ma mai gandesc la nimic decat la cum o sa imi incapa ditamai bagajul in masina si la rolele mele. Parcurile din Sinaia si Brasov.. here i come!
Vreau sa zbor si sa visez... plec intr-un loc tare drag mie, desi imi inteapa un pic inima ca un ghimpe.
Si frumusetea naturii ma va face sa ma desprind de tot si sa traiesc, macar pentru cateva zile in afara stresului si a mizeriei cotidiene.
Plec pentru o gura de oxigen....

marți, 8 martie 2011

8 martie

Offfff si maine e 8 martie....ziua femeii :P. Deja a inceput isteria aia totala in randul femeilor care sunt dornice sa isi "dezlege"lantul de la picior si sa party all night fara urangutanul gelos langa ele. Ba mai mult ... chiar de acum cateva zile a inceput sa imi sune telefonul de o gramada de ori si de fiecare data auzeam aceeasi intrebare "Ce facem de 8 martieeeee??" Si rezervarile curg rauri, rauri la toate cluburile aducatoare de "animale bine" pardon....de stripperi care ar trebui sa insufleteasca aceste ceaiuri dansante cuminti la care se duc nevestele disperate si fetele dornice de carne macra.
Iar eu sunt disperata ca mai toate fetele care ma inconjoara trag de mine sa merg la o astfel de petrecere la care , in
alti  ani am fost si am ramas dezamagita.. Aceleasi pachete brainless de muschi care se dau cu capul de grinda barului pentru ca sunt prea chiori sa vada decorul, aceeasi pusti aschilopato- musculosi care se rup robotizat pe ritmuri ce instiga la miscari lascive... si atmosfera asta falsa si sterila imi provoaca greata...de fapt... nici nu stiu ce urasc mai tare.... curvii aia epilati si pensati mai rau decat o femeie  care se despelegoiaza pe bani sau disperatele alea care dupa ce se fac bete moarte  ajung sa le faca chiar si un sex oral mic pe scena....
Am ajuns sa vulgarizam chiar si o sarbatoare care este inchinata sexului frumos... o sarbatoare care, ca atare ar trebui sa fie frumoasa.
Si daca ne gandim mai bine... ce a mai ramas feminin din femeia de alta data... ce mai e feminin la noi, cele care nu mai stim cum se poarta o fusta sau o rochie pentru ca ne-am lipit blugii de noi, cele care fumam ca turcii poate mai mult ca barbatii cate o data , care mai trantim si cate o injuratura din aia zdravana sa fim sigure ca am fost intelese....
Oricum femeie nu ma consider..... sunt inca un copil in sinea mea... bine... ce-i drept un copil cu cateva riduri FINE de expresie bineinteles.... un copil care in curand o sa implineasca 24 de ani.
Si ma gandesc... oare ce as face daca as fii din nou la 18 sau mai bine zis oare ce nu as mai face... cred ca o gramada de lucruri le-as evita....doar daca...
Oricum "La multi ani"pentru maine tuturor femeilor...sa fiti mereu frumoase, respectate si iubite...

miercuri, 15 decembrie 2010

Dureros

Cred ca cel mai dureros este de fapt sa te trezesti din betia iubirii create de tine, sa deschizi usa catre realitate si sa vezi ca de fapt te-ai crezut iubit...
Dureros mai este sa te fi daruit cu totul : fiecare cm din trup, fiecare ungher al mintii si fiecare colt al sufletului si sa realizezi ca de fapt nimeni nu ti-a cerut asta si ca te-ai facut "cadou" cu totul unui om care nici macar nu te-a cerut , da' sa mai si vrea sa te pastreze pentru el...
Dureros este si atunci cand amintirile legate de cineva iti taie sufletul asemenea unei lame ascutite de bisturiu tocmai cand stii ca  nu vei mai avea cum sa construiesti altele cu acea persoana.
Dureros este atunci cand te uiti in urma si vezi ca un miliard de vorbe de iubire de fapt nu au substanta, nefiind dublate de fapte care sa le si demonstreze.
Dureros este cand ajungi sa te simti in plus acolo unde poate, alta data erai (sau credeai ) ca esti totul.
Dureros este sa auzi un "Te iubesc" nesigur care te adanceste si mai mult in dubii.
Dureros este de fapt sa auzi cum cineva iti spune "te iubesc" , desi toate faptele il contrazic cu vehementa.
Dureros este atunci cand sacul isi gaseste peticul si totusi acesta fuge de el.
Dureros este sa respiri artificial pentru ca procesul firesc a fost intrerupt atunci cand din viata ta a disparut oxigenul....
Si parca cel mai dureros este sa constati ca poate ai tesut o poveste cu zane acolo unde nu existau decat oameni si atat, ca ai exacerbat orice sentiment extrapolandu-l si la celalalt, doar pentru ca asa ai simtit tu...ca poate nu ai fost inselata, ci doar te-ai inselat singura ca iubesti si esti iubita....
Inima mea a strigat : Shot down! Impulsurile nervoase au navalit pe cai senzitive bombardandu-mi creierul care a inceput sa emita disperat comenzi ... insa degeaba.... dureros este ca totul a fost in zadar....

miercuri, 1 decembrie 2010

Calatorie spre centrul sufletului

Viata iti da semne atat de clare in tot ceea ce te inconjoara.... si destinul ne este o harta ale carei puncte tot noi le unim si ne definitivam drumul pe aceasta lume...doar daca as fi avut ochi sa vad si urechi sa aud toate semnele pe care le-am primiti de ficere data... ce bine mi-ar fi mers... De fiecare data mi-am ferit privirea parca sa nu vad ce era evident si saritor in ochi, mi-am astupat urechile desi viata imi soptea incet exact ca un coleg bun care iti dicteaza la un extemporal....
Incapatanarea m-a condus mereu la erori, unele care mi-au devastat lumea interioara ... si nici macar nu am dreptul de a acuza pe altii despre suferinta mea... eu sunt unica vinovata pentru ca mi-am anesteziat acel al 100 lea simt care mereu imi zicea ce sa fac si ce nu....
Bilantul imi evidentiaza adevarul crud al ignorantei si al superficialitatii cu care mi-am tratat flerul. Si lumina aia din mine mi-am stins-o singura de fiecare data pentru ca mereu am pus prea mult accent pe altii , uitandu-ma pe drum... Trecand prin viata, am realizat ca oamenii vin si pleaca, ca totul este mult prea mobil pentru fixul EU  si ca dragostea pe mine nu face decat sa ma imbolnaveasca. Traiesc foarte intens fiecare sentiment si chiar imi pun toata fiinta cand vine vorba de a iubi. Acest lucru ma orbeste, ma surzeste , imi consuma toate resursele si in final ma distruge pentru ca pentru mine nu mai ramane nimic.On the other side...am realizar ca si prea multa dragoste pe care i-o poti oferi cuiva, poate sufoca, plictisi... De fapt am realizat ca ofer mai mult decat trebuie si ca nu am limita nici macar in asta....
Acum dau dreptate cuiva care mi-a zis ca intr-o relatie unul iubeste si altul se lasa iubit.... am refuzat sa cred asta, insa la o analiza mai atenta asa este....Asa cum am mai spus , niciodata nu am renuntat la un om sau la o relatie, luptandu-ma pana la epuizare pentru a mai salva ceva... dar cred ca nu e cazul si cred ca uneori mai trebuie sa lasi si lucrurile sa se rezolva de la sine, caci pana la urma timpul chiar le rezolva pe toate. Chiar si asa , am actionat in acest mod pentru ca am fost constienta ca odata inchis acel capitol din viata mea, pagina era data de vantul uitarii si treceam mai departe fara a mai privi inapoi. Mi-am prelungit asa agonia, am sperat, am incercat.... poate ca am crezut prea mult in ceva sau in cineva si am considerat ca se merita tot efortul si toata suferinta, dar de fapt , daca ne gandim mai bine, nimeni nu merita sa suferi pentru el si oamenii care intr-adevar merita... nu te fac niciodata sa suferi....
La teorie stau bine, dar... acum mai imi ramane practica.... am de luat o corigenta..... m-am pus pe invatat si sunt sigura ca o sa promovez fara nici o problema.... Unfortunatly.....working so hard to become someone i don't want to....

joi, 18 noiembrie 2010

Gest...

Am inebunit de tot... vreau crizanteme!!! si cand ma gandesc ca inainte nici macar nu imi placeau...parca ma si aud cum ziceam ca sunt niste balarii.Acum mi se par cei mai draguti  "bulgarasi" de toamna si vreau...
Cred ca toata povstea asta mi s-a iscat de acum 2 zile, cand am constientizat ca un gest mic iti poate arata ca ii pasa :
La minunatul meu loc de munca se organizeaza concerte live cu diverse trupe.Saptamana viitoare o sa avem Directia 5 si oamenii au dat buluc sa isi cumpere biletele.Locurile aproape ca s-au epuizat, desi biletele au fost puse in vanzare de o saptamana si ceva. La bar vine un baiat... cam agitat ma intreaba de bilete. Ii arat ce mai am( adica vreo 2 mese la etaj fara vedere la scena) si vad deodata cum tristetea s-a asternut pe fata lui. Vorbea intruna descumpanit.... " Cum? doar astea le mai aveti? Off asa repede s-au vandut biletele? Si de cand urmaresc concertul asta... Am vrut sa ii fac o surpiza.... de cand isi dorea sa mearga.. bine, dar ea nici nu stie ca am venit sa cumpar bilete la concert... offf si am fost plecat si nu am avut cum sa ajung mai repede sa gasesc un loc mai bun.... am vrut sa ii fac o surpriza...."
Ma uitam inmarmurita la un barbat caruia chiar ii parea rau ca nu isi poate face iubita fericita... Si eu care credeam ca asta nu e o conditie sinecvanon pentru majoritatea barbatilor.E ceva pe sistemul... mai as vrea sa o vad fericita dar fara prea mult efort din partea mea, daca se poate bine daca nu.... se resemneaza ea cumva ca doar ce naiba....
Am incercat sa ii spun ca pana la urma gestul conteaza si ca doar pt ca s-a straduit ea va aprecia , insa el era prea trist ca sa ma ami asculte. A luat bilete pana la urma la etaj , asta dupa ce s-a tot milogit de mine sa ii inghesui pe la o masa jos mai pe langa scena.
Dupa ce a plecat am ramas uitandu-ma dupa el cu ochii in lacrimi... ma intrebam mereu de ce eu nu pot avea asa ceva.... de ce nu pot avea un barbat care sa faca tot pt mine si care chiar sa isi dea silinta sa ma vada fericita. Ma intrebam ce a facut femeia aia ca sa aiba asa ceva si ce nu fac eu... ma intrebam de ce ?
Mereu am dat prea mult de la mine si m-am straduit pentru fiecare lucru in parte ...mereu am muncit mult pt orice lucru obtinut ... de ce la mine trebuie sa fie mereu atat de greu?
Si pana la urma dragostea se demosntreaza prin lucruri atat de mici.... cred ca m-am saturat de vorbe.... vreau fapte.... vreau sa ma simt iubita si apreciata la adevarata mea valoare tocmai pentru ca stiu ce pot oferi. Tocmai pentru ca stiu ca pot face un om fericit si imi pot arata dragostea intr-un milion de feluri.
Cred ca merit si eu fericirea.........